Ce bântuie câmpurile - Creepypasta
“Se spune ca in mijlocul lanului s-au gasit cadavrele. Erau rastignite pe niste lemne si folosite ca sperietori de ciori, dar nu inainte ca oasele si organele sa fie inlaturate si inlocuite cu paie.”
“Este adevarata povestea?”, a întrebat Jonas.
“Bineintees ca nu, baiete”, a raspuns Hicks, razand in timp ce se indrepta spre bucatarie.
Hicks avea 60 de ani si a trait langa camp toata viata lui. Jonas avea 17 ani si facea autostopul langa soseaua care ducea spre casa lui Hick. Lui Hick i s-a facut mila de baiat, asa ca i-a spus ca poate sta cu el o perioada, insa cu conditia sa il ajute la ferma.
Jonas se afla de 4 zile la ferma iar totul decurgea normal, insa cand privea spre lan, Jonas avea un sentiment de frica. Era modul in care culturile se leganau inconsecvent in bataia vantului. Era mirosul din lan care venea spre casa. Insa, mai presus de toate, erau toate povestile despre lan spuse de Hicks. In fiecare noapte, inainte sa se culce, Jonas tragea cu ochiul la lan. El nu vazuse nimic altceva decat ciori, insa intr-o noapte el a vazut altceva. A fugit prin lan si a disparut in distanta. Nu a reusit sa observe foarte bine ceea ce tocmai fugise in lan, si tocmai asta il speria cel mai mult. Singurul lucru pe care a reusit sa il vada era o umbra. Nu a reusit sa isi intoarca privirea de la geam, cu toate ca acea creatura disparuse deja, Jonas se uita in continuare la campuri.
Oamenii nu se tem de a muri, ci se tem de necunoscut. Nimeni nu stie ce vine dupa moarte. In aceasta situatie, lui Jonas ii era frica de necunoscut. Daca ar fi avut o privire mai atenta asupra chestiei, ar fi stiut ce era. Este faptul ca este ceva acolo iar el nu are nicio idee ce era. Dimineata urmatoare, Hicks si Jonas erau speriati sa gaseasca o parte din recolte distruse. Gandindu-se la ce a vazut noaptea trecuta, Jonas era convins ca stia cine a distrus recoltele. I-a spus lui Hicks despre ce a vazut.
"Sunt nenorocitele de ciori" a spus Hicks, ignorand ce i-a spus Jonas.
"Mereu sunt nenorocitele de ciori”, a repetat baitul cu vocea tacuta.
Orele au trecut, incet dar sigur. Jonas doar ce isi terminase munca in hambar si se indrepta spre casa cand a auzit pe cineva alergand prin camp. El era curios, insa se temea de necunoscut. S-a indreptat spre lanul intunecat cu precautie, luna fiind singura sursa de lumina. Avea o furca in maini pe care o tinea intr-o pozitie defensiva in timp ce inainta prin lan. A auzit ceva; stia ca este acolo. Chiar daca statea complet nemiscat, auzea ceva miscandu-se prin lan; i-a auzit chicotul, i-a auzit respiratia. Era ceva acolo, insa nu putea vedea si asta il speria cel mai mult. Frica de necunoscut. In timp ce Jonas statea in mijlocul lanului, a realizat ca s-a ratacit. Mirosea ceva, ceva putrezit, asa ca s-a invartit prin lan pana cand a gasit. Nu creatura, nu ceea ce bantuie lanul, insa a gasit un om rastignit pe lemn in timp ce paiele ii ieseau din burta. Pielea ii era deshidratata iar picioarele ii fusesera inlaturate pana la genunchi. A crezut ca il aude cum respire, insa acel om era mort de mai mult de o luna. In schimb a auzit altceva. A privit spre dreapta si atunci l-a vazut. Nu a mai stat nicio secunda pe ganduri si a luat-o la fuga. A fugit prin lan, fara a se ingrijora ca se ratacise. Tot la ceea ce se putea gandi era la ceea ce vazuse.
In ciuda faptului ca l-a vazut, nu stia ceea ce vazuse. Frica de necunoscut. A continuat sa alerge, pierdandu-se prin acele camp oribil, pana ce a dat de Hicks care a iesit sa il caute. L-a urmat inapoi spre casa, explicandu-I lui Hick tot ceea ce vazuse.
“Este pe undeva pe acolo!” a tipat.”
“L-am vazut!”
“ Calmeaza-te baiete!“
Hicks a tipat.
Jonas a devenit tacut, insa inca tremura de frica.
“Ceea ce bantuie acele campuri nu este un el sau oricine altcineva. Este o creatura.”
“A omorat un om”, a spus Jonas.
“Este acolo afara, trebuie sa sunam la politie.”
“Politia nu poate face nimic” a spus Hicks. “Vom fi in siguranta, cat timp vom sta departe de campuri noaptea.”
“Ce vrea?”
“Sunt afurisitele de ciori”, a raspuns Hicks.
” Intotdeauna a fost afurisitele de ciori”
Jonas s-a indreptat spre pat in acea noapte, neputand sa doarma deoarece inca avea acea imagine in cap cu ceea ce vazuse mai devreme. A petrecut majoritatea noptii uitandu-se pe geam, temandu-se ca ceea ce bantuie campurile este inca acolo. Nu a fost decat in momentul in care a inceput sa atipeasca cand l-a vazut din nou. Ochii lui rosii se puteau vedea de la mile indepartare, insa erau aproape. Statea langa tractorul lui Hicks, uitandu-se in ochii fricosi ai lui Jonas dupa care a fugit spre campuri si a disparut.
In ziua urmatoare, Jonas nu putea sa isi scoata imaginile din cap. De la omul omorat pana la ochii rosi ai creaturii, era bantuit de acele imagini. Cand noaptea a venit, Jonas s-a asigurat ca intra in casa atunci cand incepe sa apuna. Era singur in intuneric; Hick a plecat cu cateva ore in urma pentru a face cumparaturi. Doar cu cateva ore inainte de apus, un strigat s-a auzit dinspre campuri. Era o femeie. Jonas s-a gandit la asta. S-a gandit ca nu este in regula pentru a asta acolo si sa asculte cum femeia tipa pentru viata ei. A luat o pusca care apartinea lui Hicks, nestiind sigur cum se foloseste. A fugit din casa si apoi inspre campuri, strigand femeia. Ea nu mai tipa, nu mai tipa de minute bune. El a ajuns in mijlocul campului cand a vazut-o.
Era batuta in cuie pe un lemn, paie iesind din intestine. Portiunile inferioare ale picioarelor ei au fost inlaturate iar restul de asemenea erau umplute cu paie. Jonas a crezut ca inca mai respire, insa era moarta, si din nou, acea creatura cauzase asta. Cu ochii ei rosii se uita la Jonas. Cand a vazut ca acea creatura inca se afla acolo, Jonas a fugit, gasind casa in cateva minute. A intrat inauntru, inchizand usa si fiecare fereastra. Venea dupa el si stia asta. Intr-un final, totul a devenit tacut. Singurul lucru pe care il putea auzi erau bataile inimii lui. A fost o bataie la usa iar inima lui a inceput sa bata si mai tare! Inca o ciocanitura iar inima lui a devenit si mai galacioasa! Din nou, inca o cionacinura, iar inima lui a devenit si mai galacioasa!
Stia ca probabil era Hicks, dar de asemenea stia ca putea fi creatura. Pieptului lui devenea mai greu cu fiecare respiratie; frica crestea in intensitate deoarece nu stia cine era la usa. Frica de necunoscut. S-a indreptat incet spre usa, tarandu-si picioarele in timp ce se apropia de usa. S-a uitat prin vizorul usii, dar tot ceea ce putea vedea era rosu. L-a orbit pentru cateva secunde, insa stia ceea ce era deoarece a mai vazut acel rosu. A fugit de langa usa; nefiind sigur ce sa faca, s-a ascuns in dulapul din camera lui. Totul a fost tacut pentru un minut, singurul lucru pe care il putea auzi fiind respiratia lui.
Cand usa de la intrare a inceput sa se deschida, frica a devenit si mai intensa iar pieptul lui a devenit si mai greu. A incercat sa nu faca niciun zgomot. Putea auzi sunete de pasi umbland prin casa, iar eventual indreptandu-se spre el. Se apropiau, iar cu cat se apropiau mai mult, cu atat mai zgomotoase bataile inimii lui erau. Usa de la dormitorul lui s-a deschis. Orice saur oricine ar fi fost, se afla in camera. Respiratia lui, isi putea auzi respiratia care era mai zgomotoasa decat de obicei. Usa dulapului a inceput sa se deschida, iar Jonas era sigur ca va fi batut in cuie si folosit pe post de sperietoare. Insa, Hick statea in fata lui.
“Ce faci baiete?” a tipat, luand pusca de la Jonas.
“A fost aici!” a spus jonas. “A fost la usa de la intrare!”
Hick a scuturat din cap in timp ce chicotea, un sunet familiar lui Jonas.
“Ai inteles gresit baiete”, a spus, “ Vezi tu, nu ti-am spus cea mai importanta parte despre ceea ce bantuie campurile.” Se apropia in timp ce Jonas se retragea spre perete. “Nu omoara pe oricine. Ii ia pe autostopisti si ii duce in casa lui unde le spune povesti despre camp.” Ochii lui au devenit rosii. “ Stii ce le face dupa?” “Nu”, Jonas plangea. “ Ii taie, ii umple cu paie iar apoi ii bate in cuie in lemn si ii pune in camp,” a spus.
“Stii de ce face asta?”
“Nu”, a inceput sa planga din nou.
“Sunt afurisitele de ciori”, Hick a raspuns.” Intotdeauna a fost afurisitele de ciori.”
“Este adevarata povestea?”, a întrebat Jonas.
“Bineintees ca nu, baiete”, a raspuns Hicks, razand in timp ce se indrepta spre bucatarie.
Hicks avea 60 de ani si a trait langa camp toata viata lui. Jonas avea 17 ani si facea autostopul langa soseaua care ducea spre casa lui Hick. Lui Hick i s-a facut mila de baiat, asa ca i-a spus ca poate sta cu el o perioada, insa cu conditia sa il ajute la ferma.
Această poveste a fost publicată în colaborare cu Povesti de Groaza Romania.
Jonas se afla de 4 zile la ferma iar totul decurgea normal, insa cand privea spre lan, Jonas avea un sentiment de frica. Era modul in care culturile se leganau inconsecvent in bataia vantului. Era mirosul din lan care venea spre casa. Insa, mai presus de toate, erau toate povestile despre lan spuse de Hicks. In fiecare noapte, inainte sa se culce, Jonas tragea cu ochiul la lan. El nu vazuse nimic altceva decat ciori, insa intr-o noapte el a vazut altceva. A fugit prin lan si a disparut in distanta. Nu a reusit sa observe foarte bine ceea ce tocmai fugise in lan, si tocmai asta il speria cel mai mult. Singurul lucru pe care a reusit sa il vada era o umbra. Nu a reusit sa isi intoarca privirea de la geam, cu toate ca acea creatura disparuse deja, Jonas se uita in continuare la campuri.
Oamenii nu se tem de a muri, ci se tem de necunoscut. Nimeni nu stie ce vine dupa moarte. In aceasta situatie, lui Jonas ii era frica de necunoscut. Daca ar fi avut o privire mai atenta asupra chestiei, ar fi stiut ce era. Este faptul ca este ceva acolo iar el nu are nicio idee ce era. Dimineata urmatoare, Hicks si Jonas erau speriati sa gaseasca o parte din recolte distruse. Gandindu-se la ce a vazut noaptea trecuta, Jonas era convins ca stia cine a distrus recoltele. I-a spus lui Hicks despre ce a vazut.
"Sunt nenorocitele de ciori" a spus Hicks, ignorand ce i-a spus Jonas.
"Mereu sunt nenorocitele de ciori”, a repetat baitul cu vocea tacuta.
Orele au trecut, incet dar sigur. Jonas doar ce isi terminase munca in hambar si se indrepta spre casa cand a auzit pe cineva alergand prin camp. El era curios, insa se temea de necunoscut. S-a indreptat spre lanul intunecat cu precautie, luna fiind singura sursa de lumina. Avea o furca in maini pe care o tinea intr-o pozitie defensiva in timp ce inainta prin lan. A auzit ceva; stia ca este acolo. Chiar daca statea complet nemiscat, auzea ceva miscandu-se prin lan; i-a auzit chicotul, i-a auzit respiratia. Era ceva acolo, insa nu putea vedea si asta il speria cel mai mult. Frica de necunoscut. In timp ce Jonas statea in mijlocul lanului, a realizat ca s-a ratacit. Mirosea ceva, ceva putrezit, asa ca s-a invartit prin lan pana cand a gasit. Nu creatura, nu ceea ce bantuie lanul, insa a gasit un om rastignit pe lemn in timp ce paiele ii ieseau din burta. Pielea ii era deshidratata iar picioarele ii fusesera inlaturate pana la genunchi. A crezut ca il aude cum respire, insa acel om era mort de mai mult de o luna. In schimb a auzit altceva. A privit spre dreapta si atunci l-a vazut. Nu a mai stat nicio secunda pe ganduri si a luat-o la fuga. A fugit prin lan, fara a se ingrijora ca se ratacise. Tot la ceea ce se putea gandi era la ceea ce vazuse.
In ciuda faptului ca l-a vazut, nu stia ceea ce vazuse. Frica de necunoscut. A continuat sa alerge, pierdandu-se prin acele camp oribil, pana ce a dat de Hicks care a iesit sa il caute. L-a urmat inapoi spre casa, explicandu-I lui Hick tot ceea ce vazuse.
“Este pe undeva pe acolo!” a tipat.”
“L-am vazut!”
“ Calmeaza-te baiete!“
Hicks a tipat.
Jonas a devenit tacut, insa inca tremura de frica.
“Ceea ce bantuie acele campuri nu este un el sau oricine altcineva. Este o creatura.”
“A omorat un om”, a spus Jonas.
“Este acolo afara, trebuie sa sunam la politie.”
“Politia nu poate face nimic” a spus Hicks. “Vom fi in siguranta, cat timp vom sta departe de campuri noaptea.”
“Ce vrea?”
“Sunt afurisitele de ciori”, a raspuns Hicks.
” Intotdeauna a fost afurisitele de ciori”
Jonas s-a indreptat spre pat in acea noapte, neputand sa doarma deoarece inca avea acea imagine in cap cu ceea ce vazuse mai devreme. A petrecut majoritatea noptii uitandu-se pe geam, temandu-se ca ceea ce bantuie campurile este inca acolo. Nu a fost decat in momentul in care a inceput sa atipeasca cand l-a vazut din nou. Ochii lui rosii se puteau vedea de la mile indepartare, insa erau aproape. Statea langa tractorul lui Hicks, uitandu-se in ochii fricosi ai lui Jonas dupa care a fugit spre campuri si a disparut.
In ziua urmatoare, Jonas nu putea sa isi scoata imaginile din cap. De la omul omorat pana la ochii rosi ai creaturii, era bantuit de acele imagini. Cand noaptea a venit, Jonas s-a asigurat ca intra in casa atunci cand incepe sa apuna. Era singur in intuneric; Hick a plecat cu cateva ore in urma pentru a face cumparaturi. Doar cu cateva ore inainte de apus, un strigat s-a auzit dinspre campuri. Era o femeie. Jonas s-a gandit la asta. S-a gandit ca nu este in regula pentru a asta acolo si sa asculte cum femeia tipa pentru viata ei. A luat o pusca care apartinea lui Hicks, nestiind sigur cum se foloseste. A fugit din casa si apoi inspre campuri, strigand femeia. Ea nu mai tipa, nu mai tipa de minute bune. El a ajuns in mijlocul campului cand a vazut-o.
Era batuta in cuie pe un lemn, paie iesind din intestine. Portiunile inferioare ale picioarelor ei au fost inlaturate iar restul de asemenea erau umplute cu paie. Jonas a crezut ca inca mai respire, insa era moarta, si din nou, acea creatura cauzase asta. Cu ochii ei rosii se uita la Jonas. Cand a vazut ca acea creatura inca se afla acolo, Jonas a fugit, gasind casa in cateva minute. A intrat inauntru, inchizand usa si fiecare fereastra. Venea dupa el si stia asta. Intr-un final, totul a devenit tacut. Singurul lucru pe care il putea auzi erau bataile inimii lui. A fost o bataie la usa iar inima lui a inceput sa bata si mai tare! Inca o ciocanitura iar inima lui a devenit si mai galacioasa! Din nou, inca o cionacinura, iar inima lui a devenit si mai galacioasa!
Stia ca probabil era Hicks, dar de asemenea stia ca putea fi creatura. Pieptului lui devenea mai greu cu fiecare respiratie; frica crestea in intensitate deoarece nu stia cine era la usa. Frica de necunoscut. S-a indreptat incet spre usa, tarandu-si picioarele in timp ce se apropia de usa. S-a uitat prin vizorul usii, dar tot ceea ce putea vedea era rosu. L-a orbit pentru cateva secunde, insa stia ceea ce era deoarece a mai vazut acel rosu. A fugit de langa usa; nefiind sigur ce sa faca, s-a ascuns in dulapul din camera lui. Totul a fost tacut pentru un minut, singurul lucru pe care il putea auzi fiind respiratia lui.
Cand usa de la intrare a inceput sa se deschida, frica a devenit si mai intensa iar pieptul lui a devenit si mai greu. A incercat sa nu faca niciun zgomot. Putea auzi sunete de pasi umbland prin casa, iar eventual indreptandu-se spre el. Se apropiau, iar cu cat se apropiau mai mult, cu atat mai zgomotoase bataile inimii lui erau. Usa de la dormitorul lui s-a deschis. Orice saur oricine ar fi fost, se afla in camera. Respiratia lui, isi putea auzi respiratia care era mai zgomotoasa decat de obicei. Usa dulapului a inceput sa se deschida, iar Jonas era sigur ca va fi batut in cuie si folosit pe post de sperietoare. Insa, Hick statea in fata lui.
“Ce faci baiete?” a tipat, luand pusca de la Jonas.
“A fost aici!” a spus jonas. “A fost la usa de la intrare!”
Hick a scuturat din cap in timp ce chicotea, un sunet familiar lui Jonas.
“Ai inteles gresit baiete”, a spus, “ Vezi tu, nu ti-am spus cea mai importanta parte despre ceea ce bantuie campurile.” Se apropia in timp ce Jonas se retragea spre perete. “Nu omoara pe oricine. Ii ia pe autostopisti si ii duce in casa lui unde le spune povesti despre camp.” Ochii lui au devenit rosii. “ Stii ce le face dupa?” “Nu”, Jonas plangea. “ Ii taie, ii umple cu paie iar apoi ii bate in cuie in lemn si ii pune in camp,” a spus.
“Stii de ce face asta?”
“Nu”, a inceput sa planga din nou.
“Sunt afurisitele de ciori”, Hick a raspuns.” Intotdeauna a fost afurisitele de ciori.”
IUBIM SĂ VĂ CITIM PĂRERILE