Moș Crăciun e un impostor - Creepypasta

Nu am putut să dorm niciodată bine în hoteluri. Numai gândindu-mă că cine a ocupat acest spațiu înaintea mea a fost un străin mă înspăimântă. Nu am dormit niciodată bine în general, dar hotelurile sunt mai speciale. Această lipsă de somn din hoteluri mi-a schimbat viața într-un fel sau altul.
Crăciunul ăsta mi-l petreceam alături de părinți și de sora mea într-un hotel de rahat. Nu mă înțelegeți greșit, dar dacă nu pot să dorm în astfel de locuri, nu înseamnă că nu mă bucuram de mâncarea primită pentru Ajunul Crăciunului.

Era seară și eu mă chinuiam să dorm în camera asta cu pereții atât de albi! Mă tot întrebam de ce s-a folosit atât de mult alb! Camera nu avea nimic ieșit din comun: avea două paturi, unul în care dormeam eu cu tata și încă unul în care dormea mama și soră-mea și o baie. Nu știu cum de am reușit, dar am adormit. În cele din urmă, m-am trezit și, după mine, era mai devreme de 4 dimineața, căci tatăl meu încă dormea (el se trezește înainte de 4 AM). E Crăciunul!, dar ceea ce a urmat mi-a distrus ziua preferată!

Uitându-mă peste pat ca să văd cât e ora la ceasul de pe perete, am văzut o siluetă ce avea o înălțime de circa 1,9 metri și se holba la mama. Dormind încă pe jumătate, a dorat ceva până să mă gândesc că e Moș Crăciun.

Mi-am dat seama cât de stupid era acest gând și am sufocat un țipăt. Știam că nu trebuia să îl las să mă vadă că sunt treaz, aș că mi-am așezat capul înapoi, pretinzând că dorm. O luam razna, cineva era în cameră și nu puteam să fac nimic; aveam 16 ani și impostorul arăta ca un taur. Mă întrebam dacă ar fi bine să țip la tata, dar am văzut că doarme ca o piatră așa că am renunțat la acest plan; nici măcar o găleată cu apă rece nu l-ar fi putut trezi. Ochii îmi erau scăldați în lacrimi. Am mai scos un țipăt asfixiat; niciodată nu m-am mai simțit atât de neajutorat. Mi-am dat seama că acum se afla lângă mine - îi puteam simți respirația lângă fața mea. Văzându-mi fața, sigur și-a dat seama că sunt treaz și speriat de mama focului!

Respirația s-a oprit și am auzit cum ușa s-a deschis și s-a închis. Am sărit din pat. Nimic din cameră nu a fost furat, nici măcar mișcat, iar părinții mei și soră-mea dormeau buștean. Nu putea fi un vis, sigur a fost real! Mi-a venit o idee tâmpită, și până să reușesc să mi-o scot din cap, am deschis ușa. M-am uitat la numărul de pe ușă ca să-l memorez și am văzut că pe aceasta era desenat un X foarte mare. M-am gândit că poate niște copii idioți au vrut să facă vreo farsă, dar știu ce am văzut!

Inima mi s-a oprit pentru o secundă. L-am văzut din nou: făcea colțul holului! L-am urmărit până în parcare: după ce a ieșit din sala de așteptare pur și simplu s-a evaporat. Realizând cât de frig e afară numai în pijamale, m-am întors înapoi în hotel. Ciudat, nu mai era nimeni, nici măcar un recepționer sau ceva de genul ăsta.

După asta mi-am dat seama cât de tâmpit am putut fi: ar fi putut să mă omoare. M-am întors repede în cameră și am văzut că familia încă dormea. Am încuiat ușa și m-am pus din nou în pat. Nu am putut să mai dorm deloc. Mi-am dat seama când părinții s-au trezit, dar m-am prefăcut mereu că dorm.

După câteva ore, mama ne-a trezit și ne îndreptam către aeroport, căci trebuia să nu întoarcem acasă. Căutând iPod-ul în ghiozdan, am găsit ceva ce nu se afla acolo în ziua precedentă. Pe o foaie de hârtie erau scrise cinci cuvinte: Știam că tu nu dormi.  Au trecut deja două luni de la experiența din hotel și încă sunt speriat. Mesajul pe care l-am primit nu a fost singurul, încă mai primesc.

Povestea originală în engleză