Padurea Hoia Baciu - Experimentele Guvernului Romaniei
În 1960, Alexandru Cerneţi, un bine cunoscut om de ştiinţă, a facut o calatorie in padura Hoia Baciu, situata in partea de vest a Romaniei. Padurea Hoia Baciu avea o reputaţie bine cunoscuta ca fiind un hotspot pentru activitatile paranormale, aceasta fiind una dintre principalele motive pentru motivatia lui. El a scris numeroase notite despre experimentele sale din padure, dar la moartea sa din 1993, multe dintre notitele sale au fost arse. Notitele care au supravietuit prezentau detalii despre experimentele din padure cu subiecti de testare. În fiecare dintre notitele sale, termina prin a spune "cunoştinţa este dăunătoare, ignoranţă este fericire".
Zece ani mai târziu, Guvernul Romaniei a dezvoltat un interes în notitele care au supravietuit, astfel încât au căutat să recreeze experimentele lui Alexandru Cerneti. Trei oameni s-au oferit. Li s-a spus ca acest experiment era relativ simplu: se dorea sa se afle in cat timp o persoana normal putea sa traverseze o padure, folosind numai compasul si o sursa de lumina. Desigur ca erau minciuni,deoarece niciun un om intreg la minte nu ar merge acolo de buna voie, dacă ştiau ce îi aştepta. Mai mult decat atat, li s-a promis o recompense daca reuseau sa termine experimentul.
Primul subiect a fost dus cu elicopterul in zona de vest a pădurii la miezul noptii. Avea cu el un rucsac, mancare, apa, o busola si o lanternă cu ulei, suficient pentru a dura pana dimineata. El a fost instruit să se deplaseze la est până când va gasi un drum care conduce la o cabină in care sunt câtiva agenţii guvernamentali care il asteptau. De asemenea, acesta trebuia sa se opreasca la fiecare 30 de minute pentru a inregistra tot ce se intampla pe o foaie de hartie. A ajuns la cabana in jurul orei 2 diminieata. A inmanat hartiile agentilor, apoi a fost condus in cel mai apropiat oras, unde urma sa ii se dea recompensa.
0:30 : “M-am oprit la primul sunet pe care l-am auzit, asa ca m-am odihnit si am mancat. Fiind in padurea noaptea numai cu o laterna si un compas a reusit sa ma sperie de-a binelea. Cred ca am vazut mai multe umbre acolo decat sunt.
1:00 – m-am oprit intr-un mic luminis pentru a schimba uleiul. Ma jur; trebuie să fie ceva acolo care ma urmăreste. Pot fi aproape sigur că era o umbra care nu venea de la copaci. Poate ca un animal?
1:30 - acum cu siguranta sunt speriat de moarte. Am vazut cum ceva se holbau la mine de la distanta.Am reusit doar sa vad ii vad silueta, dar imediat ce m-am uitat la ea, aceasta a disparut. Incep sa am indoieli despre acest experiment"
1:55 - sunt pe drum; pot vedea cabana de aici. Chestia de dinainte inca ma urmareste. Cu cat inaintam, cu atat se apropia. Din fericire, nu am mai vazut- o de o vreme, astfel încât sunt sigur ca voi ajunge la cabana fara intarziere. Primul subiect a mai fost alarmat câteva zile dupa acest experiment, insa s-a linistit.
Al doileat subiect a fost lasat în acelaşi loc ca cel precedent, in noaptea urmatoare. Avea exact acelaşi obiectiv, cu excepţia ca avea o cameră cu infraroşu in loc de laterna cu ulei. A ajuns la cabana la ora 5. Agentii au observant ca era fizic si psihic agitat. Gafaia si plangea de frica. Scria urmatoarele:
0:30 - Această cameră chiar nu ma ajuta sa navighez; chiar am căzut de câteva ori din cauza asta. Aproape tot ceea ce vad eu este albastru şi negru, cu excepţia a catorva pete de rosu care vin de la animale sau pasari."
1:00 - Nu ştiu ce ati pus aici cu mine, dar nu e amuzant. Am luat o pauza pentru a bea un pahar cu apă, cand am auzit un huruit care venea din adancul padurii. Am luat camera pentru a vedea ce era dar... sunt sigur ca nu era un animal normal. Era mare, dar cocosat. N-am putut sa vad mai multe deoarece era de un rosu tipator.Am plecat de langa ea încet, niciodată pierdandu-l din vedere, chiar daca a ramas complet nemiscat. Am găsit un mic şanţ pentru a ma ascunde. O sa imi iutesc pasul. Cu cat ies mai repede de aici, cu atat mai bine.
4:30 AM - Imi pare rau pentru ca nu scriu frecvent,insa nu am ocazia de a face asta. La scurt timp după ce ultima notita, am auzit-o venind spre mine. M-am ascuns într-o peşteră mică şi am aşteptat ca să treacă. Mi-a luat atat de mult, deoarece nu m-a lasat in pace.Probabil ca nu voi mai scrie pana ce nu voi fi in siguranta. Nu vreau sa fiu surprins de acel lucru în timp ce am garda jos.
Al doilea subiectul era vizibil afectat şi a fost dus la un psiholog pentru o perioada de trei luni.
Al treia subiect nu a mai venit înapoi. El a fost lasat in acelasi loc, in noaptea urmatoare. Avea acelasi obiectivă, cu exceptia faptului ca el a avut o camera cu infrarosu. Când agenţi au fost se pregateau sa plece din cabana, ei au observat o bucata de hartie pe treapta de la usa. Scria urmatoarea fraza: S-a dat jos din copaci si se misca.
0:05 AM - Dacă găsiţi acest bilet, vă rog să spuneti familiei mele ca ii iubesc; acestea pot fi ultimile mele cuvinte. După aceea, nu am mai putut vedea niciun elicopter. Am dat drumul camerei de filmat pentru a verifica imprejurimile in care ma aflam. Pot sa o vad la 20 de metri in fata mea. Nu se misca in timp ce scriu asta. Nici macar nu clipeste, nu are sprâncene. E mai mare decât orice om sau urs pe care l-am putut intalni vreodata. E cocosat ca o gorila, sprijinindu-si greutatea pe extremităţile membrelor sale. Nici macar nu pot numi acele chesti mâini. Are ochi de peşte insa nu are pupile. Ochii sunt negri… pur intunecati. Oh Doamne ... e rupere în jos de copaci se mişcă.
După încheierea experimentului, Guvernul Romaniei a montat un gard electric si turnuri de observatie care înconjoară întrega padure Hoia Baciu. Au grijă să nu lase pe nimeni înauntru. Sau afara.
Această poveste a fost publicată în colaborare cu Povesti de Groaza Romania. Abonati-va pe canalul de youtube pentru mai multe povești.
Zece ani mai târziu, Guvernul Romaniei a dezvoltat un interes în notitele care au supravietuit, astfel încât au căutat să recreeze experimentele lui Alexandru Cerneti. Trei oameni s-au oferit. Li s-a spus ca acest experiment era relativ simplu: se dorea sa se afle in cat timp o persoana normal putea sa traverseze o padure, folosind numai compasul si o sursa de lumina. Desigur ca erau minciuni,deoarece niciun un om intreg la minte nu ar merge acolo de buna voie, dacă ştiau ce îi aştepta. Mai mult decat atat, li s-a promis o recompense daca reuseau sa termine experimentul.
Primul subiect a fost dus cu elicopterul in zona de vest a pădurii la miezul noptii. Avea cu el un rucsac, mancare, apa, o busola si o lanternă cu ulei, suficient pentru a dura pana dimineata. El a fost instruit să se deplaseze la est până când va gasi un drum care conduce la o cabină in care sunt câtiva agenţii guvernamentali care il asteptau. De asemenea, acesta trebuia sa se opreasca la fiecare 30 de minute pentru a inregistra tot ce se intampla pe o foaie de hartie. A ajuns la cabana in jurul orei 2 diminieata. A inmanat hartiile agentilor, apoi a fost condus in cel mai apropiat oras, unde urma sa ii se dea recompensa.
0:30 : “M-am oprit la primul sunet pe care l-am auzit, asa ca m-am odihnit si am mancat. Fiind in padurea noaptea numai cu o laterna si un compas a reusit sa ma sperie de-a binelea. Cred ca am vazut mai multe umbre acolo decat sunt.
1:00 – m-am oprit intr-un mic luminis pentru a schimba uleiul. Ma jur; trebuie să fie ceva acolo care ma urmăreste. Pot fi aproape sigur că era o umbra care nu venea de la copaci. Poate ca un animal?
1:30 - acum cu siguranta sunt speriat de moarte. Am vazut cum ceva se holbau la mine de la distanta.Am reusit doar sa vad ii vad silueta, dar imediat ce m-am uitat la ea, aceasta a disparut. Incep sa am indoieli despre acest experiment"
1:55 - sunt pe drum; pot vedea cabana de aici. Chestia de dinainte inca ma urmareste. Cu cat inaintam, cu atat se apropia. Din fericire, nu am mai vazut- o de o vreme, astfel încât sunt sigur ca voi ajunge la cabana fara intarziere. Primul subiect a mai fost alarmat câteva zile dupa acest experiment, insa s-a linistit.
Al doileat subiect a fost lasat în acelaşi loc ca cel precedent, in noaptea urmatoare. Avea exact acelaşi obiectiv, cu excepţia ca avea o cameră cu infraroşu in loc de laterna cu ulei. A ajuns la cabana la ora 5. Agentii au observant ca era fizic si psihic agitat. Gafaia si plangea de frica. Scria urmatoarele:
0:30 - Această cameră chiar nu ma ajuta sa navighez; chiar am căzut de câteva ori din cauza asta. Aproape tot ceea ce vad eu este albastru şi negru, cu excepţia a catorva pete de rosu care vin de la animale sau pasari."
1:00 - Nu ştiu ce ati pus aici cu mine, dar nu e amuzant. Am luat o pauza pentru a bea un pahar cu apă, cand am auzit un huruit care venea din adancul padurii. Am luat camera pentru a vedea ce era dar... sunt sigur ca nu era un animal normal. Era mare, dar cocosat. N-am putut sa vad mai multe deoarece era de un rosu tipator.Am plecat de langa ea încet, niciodată pierdandu-l din vedere, chiar daca a ramas complet nemiscat. Am găsit un mic şanţ pentru a ma ascunde. O sa imi iutesc pasul. Cu cat ies mai repede de aici, cu atat mai bine.
4:30 AM - Imi pare rau pentru ca nu scriu frecvent,insa nu am ocazia de a face asta. La scurt timp după ce ultima notita, am auzit-o venind spre mine. M-am ascuns într-o peşteră mică şi am aşteptat ca să treacă. Mi-a luat atat de mult, deoarece nu m-a lasat in pace.Probabil ca nu voi mai scrie pana ce nu voi fi in siguranta. Nu vreau sa fiu surprins de acel lucru în timp ce am garda jos.
Al doilea subiectul era vizibil afectat şi a fost dus la un psiholog pentru o perioada de trei luni.
Al treia subiect nu a mai venit înapoi. El a fost lasat in acelasi loc, in noaptea urmatoare. Avea acelasi obiectivă, cu exceptia faptului ca el a avut o camera cu infrarosu. Când agenţi au fost se pregateau sa plece din cabana, ei au observat o bucata de hartie pe treapta de la usa. Scria urmatoarea fraza: S-a dat jos din copaci si se misca.
0:05 AM - Dacă găsiţi acest bilet, vă rog să spuneti familiei mele ca ii iubesc; acestea pot fi ultimile mele cuvinte. După aceea, nu am mai putut vedea niciun elicopter. Am dat drumul camerei de filmat pentru a verifica imprejurimile in care ma aflam. Pot sa o vad la 20 de metri in fata mea. Nu se misca in timp ce scriu asta. Nici macar nu clipeste, nu are sprâncene. E mai mare decât orice om sau urs pe care l-am putut intalni vreodata. E cocosat ca o gorila, sprijinindu-si greutatea pe extremităţile membrelor sale. Nici macar nu pot numi acele chesti mâini. Are ochi de peşte insa nu are pupile. Ochii sunt negri… pur intunecati. Oh Doamne ... e rupere în jos de copaci se mişcă.
După încheierea experimentului, Guvernul Romaniei a montat un gard electric si turnuri de observatie care înconjoară întrega padure Hoia Baciu. Au grijă să nu lase pe nimeni înauntru. Sau afara.
IUBIM SĂ VĂ CITIM PĂRERILE