The Rake - Poveste de groaza completa

În vara anului 2003, niște evenimente ce au avut loc în nord-estul Statelor Unite în care era implicată o creatură ciudată ce arăta ca un om, au stârnit interesul jurnaliștilor locali. Puține, sau chiar nici o informație referitoare la aceste evenimente nu a rămas intactă, majoritatea conturilor jurnaliștilor ce au participat la acest caz fiind distruse într-un mod misterios.

acest articol reprezintă adaptarea în limba română a acestei pagini
click aici pentru a trece direct la subiect

Investigațiile au început pentru prima dată în niște zone rurale din statul New York, când niște martori susțin că au avut întâlniri cu o creatură de origine necunoscută. Urmările acestor întâlniri au variat de la nivele de traumă extrem de crescută, discomforturi sau anumite temeri, până la adoptarea unui caracter copilăresc sau un sentiment crescut de curiozitate. Din păcate, interviurile cu martori au fost șterse, însă amintirile acestora au rămas intacte, majoritate încărcând să caute răspunsuri chiar și în ziua de azi.

Colaborările care au avut loc la începutul anului 2006 au acumulat peste două duzini de documente dintre secolul 12 și până în prezent ce fac referire la o creatură asemănătoare cu cea descrisă de martori. Acestea au fost strânse de pe 4 continente, poveștile fiind la fel în fiecare dintre ele.

Un bilet de adio, 1964

Pentru că mă pregătesc să îmi iau viața, simt că e necesar să vă calmez și să vă spun că nimeni nu are nici o vină pentru acest act. Odată ce m-am trezit i-am simțit prezența. Odată ce m-am trezit i-am văzut forma. Odată ce m-am trezit i-am auzit vocea și l-am privit în ochi. Nu pot să dorm fără frică, nu știu ce o să se întâmple la următoarea trezire. Adio!

Găsite în aceeași cutie de lemn au fost și două plicuri goale adresate lui William și Rose, dar și unul care conținea o scrisoare, însă nu avea scrisă nici o adresă pe el:

Dragă Linnie, m-am rugat pentru tine. L-am auzit spunându-ți numele.

O înscriere într-un jurnal, 1880

Am avut parte de cea mai grozavă teroare. Am avut parte de cea mai grozavă teroare. Am avut parte de cea mai grozavă teroare. I-am văzut ochii când i-am închis pe ai mei. Sunt ca niște vizuini. Negri. Mă priveau și mă străpungeau. Mâna lui umedă! Nu o să mai dorm!

Jurnalul de bord a unui marinar, 1691

A venit la mine în somn. De la picioarele patului am simțit o senzație. Lua totul. Trebuie să ne întoarcem în Anglia. Nu trebuie să ne mai întoarcem aici, așa ne-a cerut Rake.

De la un martor, 2006

În urmă cu trei ani, tocmai ce mă întorsesem dintr-o excursie de la Cascada Niagara cu familia pe data de 4 iulie. Suntem cu toții foarte obosiți după o zi lungă de condus, deci, soțul meu și cu mine am pus copiii direct în pat cum am ajuns acsă.

M-am trezit cam pe la 4 dimineața și, crezând că soțul meu s-a dus la toaletă, am tras cearșaful în partea mea, profitând de lipsa sa. Am reazliat că soțul meu era lângă mine. Mi-am cerut scuze pentru că am tras cearșaful. Când s-a întors cu fața spre mine gâfâia și și-a tras picioarele de la capătul patului atât de repede încât era să mă arunce jos de pe pat. M-a înșfăcat și nu a spus nimic.

După ce mi s-au obișnuit ochii cu lumina, am văzut ce i-a cauzat reacția asta atât de ciudată. La capătul patului, stătea un bărbat dezbracat, sau mai degrabă un câine fără blană. Poziția corpului îi era cam ciudată, părea că a fost lovid de o mașină sau ceva de genul ăsta. Dintr-un motiv sau altul, m-am speriat. Am încercat să îmi dau seama de condiția lui; trebuia să îl ajutăm.

Soțul meu îi cerceta brațul și cotul. Se tot uita ba la mine, ba la creatură.

Într-o frațiune de secundă, târându-se foarte repede, a ajuns la mai puțin de un metru de șoțul meu. Aceasta a fost complet tăcută pentru 30 de secunde (mai degrabă 5 secunde, dar a părut că durează o veșnicie), stând nemișcată și uitându-se la el. Aceasta și-a pus mâna pe genunchi și a fugit repede pe hol, apoi s-a îndreptat către camerele copiilor. Am început să țip și am fugit repede către întrerupător ca să aprind lumina. Voiam să o opresc înainte de a le face vreun rău copiilor. Când am ajuns în hol, lumina de la dormitor era destul de puternică, așa că l-am put vedea stând chircit și cocoșat la o distanță destul de mare. S-a întors și s-a uitat la mine. Era plin de sânge. Am întors comutatorul pe perete și am văzut-o pe fiica mea Clara.

Creatura  fugit pe scări, iar soțul meu și cu mine am fugit să o ajutăm pe fiica noastră. Era extrem de rănită, iar ultimele ei cuvinte din viața sa scultă au fost: ”He is the Rake” (”El este The Rake, în română). Am luat-o repede și am dus-o la spital, însă soțul meu a intrat cu mașina într-un lac. Niciunul dintre ei nu a supraviețuit. 

Orașul în care locuiam era destul de mic, de aceea, bârfele circulau destul de repede. Polițiștii au fost de ajutor la început, iar ziariștii locali au prezentat foarte mult interes. Oricum, povestea nu a fost niciodată publicată, iar televiziunea locală a refuzat să facă un material despre acest subiect. 

Pentru mai multe luni, eu și cu fiul meu Justin am stat la un hotel lângă casa părinților mei. După ce ne-am întors acasă, am început să caut răspunsuri pe cont propriu. Chiar am reușit să găsesc un bărbat dintr-un orășel învecinat ce a avut parte de o experiență asemănătoare. Ne-am întâlnit și am vorbit despre acest subiect. El mai cunoștea două persoane care au avut experiențe cu această creatură. 

Am reușit, după doi ani de cercetări pe internet, să avem o colecție de mărturii și dovezi referitoare la experiențe asemănătoare cu ale noastre. Dar niciuna dointre toate aceste surse nu ne dădeau informații concrete sau detalii prea amănunțite. Pe coperta unei reviste scria că pe pagina 3 se află un articol despre The Rake, însă, când am deschis la pagina respectivă, nici urmă de vreun astfel de articol. Într-un jurnal de bord scria doar că The Rake i-a avertizat să plece, nimic mai mult, dar ceea ce este și mai ciudat este faptul că aceasta a afost ultima însemnare. 

În majoritatea cazurilor, vizita creaturei a fost una dintr-o serie de vizite a aceleiași persoane. Mai mulți oameni au menționat că aceas creatură le-a și vorbit, printre care și fiica mea. Toate astea m-au făcut să mă întreb dacă creatura ne-a mai vizitat înainte de a o omorî pe Clara sau după. 

Am pus un microfon lângă patul meu și am l-am lăsat pornit pe toată perioada nopții pentru două săptămâni. Mi-a luat o oră ca să ascult înregistrarea pentru o singură noapte, și asta la o accelerare de 8 ori a fișierului. În prima zi din a treia săptămână, microfonul a înregistrat ceva diferit. Din câte mi-am dat seama, undeva în cameră se auzea un sunet strident, pătrunzător. Nu am lăsat pe nimeni să mai aculte asta. Cred că am mai auzit acest sunet și înainte, atunci când stătea în fața soțului meu; cred că vorbea. Nu îmi amintesc să fi auzit creatura vorbind, dar ascultarea înregistrării m-a dus cu gândul la acel moment. 

Gândindu-mă că și fiica mea l-a auzit, mă întristează. Nu l-am mai văzut de când mi-a ruinat viața, dar știu că în unele nopți vine în dormitorul meu. Cândva, o să mă trezesc și o să-l văd holbându-se la mine.