Legenda sanzaienelor / ielelor - Creepypasta
Despre frumoasele fecioare zânatice se spune că trăiesc în inima pădurii iar în puterea nopții pășesc în lumina lunii și se împletesc într-o horă sălbatică. Dansul lor nebun pârjolește pământul care rămâne ars și neroditor.
În mitologie se spune că sunt făpturi feminine supranaturale, posesoarele unei frumuseși nemaiîntâlnite, care dansează în alaiuri sau înveșmântate în voaluri. Ielele sunt asociate cu vântul, sunt nimfe ale aerului care se ridică de la sol atunci când se împletesc în dansul lor nebun. Asta explică de ce oamenii nu ar trebui să le întâlnească niciodată. Totuși, dacă acest lucru se întâmplă, consecințele sunt devastatoare pentru bietul muritor.
Cei care văd ielele își pierd mințile sau, pur și simplu, dispar fără urmă. Majoritatea tinerilor sfârșesc de cele mai multe ori prinși în horă. Frenezia dansului nu aduce decât moarte tânărului, având să joace până la ultima suflare.
Nu se știe exact cum au apărut ielele, unii spun că ar fi fiicele lunii care au devenit zâne și și-au luat zborul către inima codrului, în locuri în care piciorul omunui nu călcase vreodată.
Se zice că numelele acestor zâne, ienelele, nu ar trebui să fie rostit. Simpla invocare a zânelor atrage după sine ghinion, așa că oamenii au folosit alte apelative pentru a le denumi, precum frumoasele, fecioarele, sărmanele.
Sânzâienele apar mereu în număr de câte 3, 7, 9, 12 - numere magice în folclor. Se spune că vrăjitoarele cunosc numelele lor și le invocă în ritualuri. Cele mai întâlnite nume ale acestora sunt: Sabatina, Rujalina și Margarina.
Frumusețea ielelor este prea puternică pentru a fi contemplată, prezența lor diafană și jocul lor amețitor nu ar trebui niciodată să bucure ochiul uman. Însă dacă întâmplarea face ca cineva să se întâlnească cu ele, frumoasele au să pedepsească pe ghinionist. Ielele se hrănesc cu flori și beau apă din izvoare sau din fântânile care au fost date uitării. Cei care beau după ele rămân pociți, schilodiți suu se îmbolnăvesc.
Vezi versiunea video mai detaliată:
În mitologie se spune că sunt făpturi feminine supranaturale, posesoarele unei frumuseși nemaiîntâlnite, care dansează în alaiuri sau înveșmântate în voaluri. Ielele sunt asociate cu vântul, sunt nimfe ale aerului care se ridică de la sol atunci când se împletesc în dansul lor nebun. Asta explică de ce oamenii nu ar trebui să le întâlnească niciodată. Totuși, dacă acest lucru se întâmplă, consecințele sunt devastatoare pentru bietul muritor.
Cei care văd ielele își pierd mințile sau, pur și simplu, dispar fără urmă. Majoritatea tinerilor sfârșesc de cele mai multe ori prinși în horă. Frenezia dansului nu aduce decât moarte tânărului, având să joace până la ultima suflare.
Nu se știe exact cum au apărut ielele, unii spun că ar fi fiicele lunii care au devenit zâne și și-au luat zborul către inima codrului, în locuri în care piciorul omunui nu călcase vreodată.
Se zice că numelele acestor zâne, ienelele, nu ar trebui să fie rostit. Simpla invocare a zânelor atrage după sine ghinion, așa că oamenii au folosit alte apelative pentru a le denumi, precum frumoasele, fecioarele, sărmanele.
Sânzâienele apar mereu în număr de câte 3, 7, 9, 12 - numere magice în folclor. Se spune că vrăjitoarele cunosc numelele lor și le invocă în ritualuri. Cele mai întâlnite nume ale acestora sunt: Sabatina, Rujalina și Margarina.
Frumusețea ielelor este prea puternică pentru a fi contemplată, prezența lor diafană și jocul lor amețitor nu ar trebui niciodată să bucure ochiul uman. Însă dacă întâmplarea face ca cineva să se întâlnească cu ele, frumoasele au să pedepsească pe ghinionist. Ielele se hrănesc cu flori și beau apă din izvoare sau din fântânile care au fost date uitării. Cei care beau după ele rămân pociți, schilodiți suu se îmbolnăvesc.
Vezi versiunea video mai detaliată:
IUBIM SĂ VĂ CITIM PĂRERILE